Interviu 2 în 1 cu actorii Vlad Pânzaru și Tiberius Zavelea

Maria Dănescu, actriță și voluntară a celei de-a doua ediții a Festivalului de Teatru și Film „Șerban Ionescu”, a stat de vorbă cu Vlad Pânzaru și Tiberius Zavelea, doi tineri actori pe care publicul din 2 Mai i-a putut vedea în spectacolele Romeo și Julieta de William Shakespeare (regia Mihaela Sîrbu) și Wasted de Kae Tempest (regia Vlad Isăilă).

Care au fost pentru voi diferențele în procesul de lucru între Romeo și Julieta și Wasted ?

Vlad Pânzaru: În Romeo și Julieta am încercat să aducem textul lui Shakespeare într-un limbaj contemporan, într-o zonă mult mai apropiată de noi, pe când la Wasted ne-a fost mult mai ușor din prima. În mod clar, la Romeo și Julieta situațiile sunt mult mai complicate, nu sunt ceva ce întâlnim în viața de zi cu zi. Ce se întâmplă în Wasted ni se întâmplă nouă, acum.

Tiberius Zavelea: La Romeo și Julieta mi s-a dat mai mult timp să simt și să încasez. Strict ca actorie, nu m-am simțit grăbit și mi-a fost mult mai ușor să mă deschid. Spun asta pentru că în altă distribuție îl joc și eu pe Romeo. Ce am făcut în festival cu personajul Capulet a fost un experiment. A fost prima oară când l-am jucat pentru că un coleg nu a putut să ajungă. Nu apucasem să repetăm scenele. Am intrat pentru că știam textul. La Wasted, fiind totul mult mai pe fugă, a fost până la urmă foarte bine pentru că ilustrează foarte bine fuga asta a noastră de acum, de a face, de a încerca din toate. Devine mult mai personal. În Shakespeare ai în text tot ce ai nevoie, de aceea ne-au lipsit obiectele și decorul. Profa a considerat că ajunge textul și să fim unii cu alții.

Ce a însemnat pentru voi experiența de a fi singuri pe scenă în Wasted în comparație cu Romeo și Julieta, unde erați toți permanent pe scenă?

Vlad Pânzaru: Suntem eu, Tibi și Eva în Wasted și tot jucând în Romeo și Julieta, noi ne înțelegem foarte bine. Eu, cel puțin, mă simt extrem de în siguranță, în confort cu oamenii ăștia. Chiar dacă avem emoții, noi suntem unii lângă alții și ne spunem înainte de fiecare spectacol că o să fie bine. Cât despre acele monoloage în care eram singuri pe scenă, noi am lucrat foarte mult pe relația cu Tony, omul căruia ne adresăm. Noi, în timp ce spunem textul, avem și replicile lui Tony, care sunt doar în capul nostru și noi îi răspundem lui. Practic, nu suntem niciodată singuri acolo, suntem cu Tony. 

Tiberius Zavelea: Ca să înțelegi relația dintre noi, dispărusem din scenă la un moment dat în Wasted și mi-am dat seama că am uitat ceva. Și vine Vlad la mine foarte relaxat și mă întreabă dacă e totul bine. I-am zis că am uitat ceva și m-a liniștit. 

Cum ați ajuns să lucrați la spectacolul Wasted?

Vlad Pânzaru: Eu cu Vlad Isăilă, regizorul spectacolului, suntem prieteni foarte buni, lucrăm din anul I împreună. Am dezvoltat o relație regizor – actor foarte bună și ne înțelegem minunat în etapa asta de lucru. Pe lângă asta, am mai lucrat și cu Eva. Cu Tibi nu mai lucrasem, dar în orice l-am văzut a fost bine. Cred că ne și potrivim foarte bine pe rolurile alea, deci cred că a făcut o alegere bună. Asta vorbeam și cu profesorul lui Vlad, Cristi Popescu, că noi trebuie să aducem în spectacolul acesta relația pe care o avem în afară, care este una foarte bună. A fost necesar să se vadă asta și în scenă. Perioada de învățare a textului integral a fost, din punctul meu de vedere, cea mai grea etapă a lucrului. Bucata de text e un cor pe care noi am gândit-o la început ca fiind vocea unei singure persoane. După ne-am dat seama că ar fi mult mai ok să fim noi, Vlad, Tibi și Eva care vorbesc cu oamenii și le spun că avem niște probleme și le vedem.

Tiberius Zavelea: Așa s-au creat trei spații. Legat de distribuție, cred că i-a fost foarte ușor regizorului. Nu s-a tras pe corzi că a luat trei oameni care se știu între ei și gata, va ieși repede. Da, este și asta o tehnică pentru că poți arde o etapă de cunoaștere.

Ce ați schimba la sistemul în care suntem acum, fie la nivel personal, fie la nivel profesional?

Vlad Pânzaru: Cred că este normal, până la urmă, să nu avem timp pentru că noi toți vrem să muncim cât mai mult și dacă accepți mai multe proiecte, trebuie să arzi mai rapid niște etape. Despre asta este vorba, trebuie să ne facem văzuți și cred că asta este dorința noastră, a actorilor la început de drum.Vrem să ne vadă cât mai multă lume.

Tiberius Zavelea: Da.. odată ce ne vede lumea, ajungem să avem acel confort al unui loc. Chiar dacă mai fug dintr-o parte în alta, măcar știu că am ce să mănânc, să pot întreține o familie la un moment dat. Se tot aude de locurile care sunt puține și oamenii care sunt mulți. Momentan, nu am nicio putere să schimb asta. Dacă aș avea, m-aș duce să caut, m-aș ocupa. E drept că încă nu m-am lovit de etapa aceea. Încerc să o amân cât pot. În toamnă mi-am propus să dau la Master. Din păcate, nu cred că am o rezolvare pentru ce li se întâmplă actorilor. Mi-aș dori să fie mai multe locuri în teatru. Aș mai vrea să mai scăpăm de fuga asta din cauza faptului că avem timpul de lucru limitat.

Ce ați vrea să îi transmiteți publicului în etapa asta a vieții voastre?

Vlad Pânzaru: Eu mi-am zis de acum două luni că o să mă ridic în picioare la fiecare final de spectacol și o să aplaud pentru că oamenii din scenă chiar muncesc foarte mult pentru produsul pe care-l vedem. Așa că am să respect orice produs și am să respect munca lor, nu neapărat ce-mi oferă ei. Cred că ceea ce i-aș transmite publicului ar fi să aprecieze tot ce este acolo, să aibă respect pentru munca actorului.  Iar oamenilor care vorbesc la telefon,vreau să le transmit că ne derutează, că nu mai putem fi atenți la partener.

Tiberius Zavelea: Aș vrea să îi rog pe oameni să mai lase puțin prejudecata, să fie mai deschiși, să nu mai fie răi gratuit. Sau poate doar am cunoscut eu prea mulți oameni de acest gen și am generalizat așa deodată, la rândul meu, gratuit. Nu ne costă absolut nimic să fim buni, să fim mai respectuoși, să mai zâmbim din când în când. 

un interviu realizat de Maria Dănescu

foto: Cultura la Liman