10 ani în zbor de pelican | Laurențiu Damian despre Șerban Ionescu

Pe 21 noiembrie 2012 s-a stins din viață actorul Șerban Ionescu. În 2021, această dată marca și sfârșitul unei prime ediții de festival de teatru și film dedicat memoriei lui, dar și prezentului de care arta nu se poate desprinde niciodată pentru a putea rămâne vie. 

Acum, la 10 ani de când și-a deschis aripile de pelican către un zbor în infinit, portretul lui Șerban Ionescu rămâne a fi recreat de cei care l-au cunoscut și alături de care și-a trăit viața, o viață în care creația sa s-a împletit permanent cu zborul prin lume. 

10 ani în zbor de pelican este un omagiu adus de prietenii săi cei mai dragi, care îl păstrează viu recompunându-i chipul din amintiri. Continuăm această arhivă sensibilă cu mărturiile regizorului Laurențiu Damian. 

Cum să începi un poem în proză despre un mare actor? Sau un mare suflet? Sau un om veșnic…ferice?! De fiecare dată era altul. Nu știu de unde venea această transfigurare care, uneori, era desfigurare precum în Umilința!

 

Nu știu cum aduna forța de a fi când Ion, când Călin Surupăceanu, când un prinț valah, când un personaj cehovian sau shakespearian, intrând impetuos în lumea lui Gogol sau Caragiale așa cum lega, atunci când era doar Șerban, prietenii pe viață într-o clipă!

 

Juca și…se juca! Pământul îi dădea seva devenirii cu fiecare rol! Sunt actori care înainte de joc se refugiază în sine sau renunță la ei ca să primească binecuvântarea rolului. Șerban nu era așa! Glumea cu noi toți, apoi, într-o clipă, dar chiar într-o singură clipă, intra într-un rol tragic!

 

Zeci de roluri în teatru și film! Un chip, uneori, de efigie! Destinul a făcut, doar el știe de ce, să rămână veșnic tânăr, înfășurat în mantia…Viața lui s-a împlinit între un gong și aplauze… între „Motor!” și „Stop!”. Ecranul, pânza aceea magică, îl va trece mereu în nemurire!

LAURENȚIU DAMIAN, regizor