YTR #2 „Bad Feminist”. Good show

Explorează rubrica YOUNG THEATRE REVIEW și descoperă cronici ale spectacolelor prezente în secțiunea competițională a festivalului, realizate exclusiv de studenții anilor II și III ai Teatrologie – Jurnalism Teatral, Departamentul de Studii Teatrale din cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. 

În era activismului social și a discuțiilor tot mai deschise, există impresia că tot ce se putea spune despre un subiect precum feminismul a fost spus deja. Deseori, când auzim despre un spectacol bazat pe un astfel de subiect, ne temem de clișee, de repetitivitate, de kitsch. 

În ciuda titlului și a așteptărilor pe care le creează, Bad Feminist, un spectacol de teatru-dans semnat de coregrafa Maria-Luiza Dimulescu, reușește să surprindă publicul cu o reinterpretare grațioasă și subversivă a clișeelor legate de feminitate și feminism.

Momentele de dans contemporan, prin care cele două interprete devin prietene, inamice, obiecte ale dorinței sau chiar animalice prin vulnerabilitatea lor, se împletesc cu cele de dialog cu iz de teatru al absurdului. Una dintre dansatoare, intervievată de o prezentatoare insensibilă cu un zâmbet de nemişcat, enumeră cu exactitate cantitatea și locația tuturor alunițelor de pe corpul său. Abordarea matematică asupra relației dintre femeie și propriul corp subliniază dezumanizarea prin care trec unele dintre noi în căutarea deşartă a frumuseții. 

Acest subiect este aprofundat și prin momentul de dans ce îi urmează, în care cele două femei se duelează, printr-un dans plin de agresiune, pentru corpul perfect. Aşa cum se întâmplă de multe ori, cu toate că relaţia dintre ele nu pare a fi cea dintre două prietene apropiate,  dansatoarele sunt gata să distrugă legătura dintre ele pentru acceptarea şi aprobarea lumii. Se creează un comentariu social roz, profund, dar care nu cade nicio clipă  în penibil. Abordarea subiectelor încă tabu precum menstruația, ori relația cu mâncarea sau standardele de frumusețe este comică şi dinamică. Fără a se auto-cenzura pudibond, spectacolul nu are nimic vulgar. Un echilibru fin şi consistent estetic ocoleşte capcanele evidente ale unui asemenea demers.  

Grația, flexibilitatea și adaptabilitatea celor două dansatoare sunt puse în valoare de lighting-design și de către simbolistica obiectelor de recuzită şi a costumelor. Astfel, spectacolul capătă și o valoare estetică, fiind plin de momente pur și simplu frumoase, care impresionează în egală măsură prin ceea ce sunt și prin ceea ce reprezintă. Una dintre aceste imagini, parte din calupul de momente Two Women on their Period, le arată pe cele două mai mult ca părți ale unei lupte interioare decât ca entități separate.

În centrul scenei, Maria-Luiza, cu părul despletit pentru prima și singura data în tot spectacolul, femeia sălbatică din interior, dansează de parcă ar vrea să urle cu fiecare parte a corpului. Denisa, mergând în cercuri disperate în jurul ei, cu punga de popcorn în mână, oscilează între a mânca și a arunca cu floricelele în cealaltă femeie, aproape ca într-o încercare să o reprime; vrea să o îngroape sub un munte de calorii. Pentru mine, această imagine prezintă o experiență familiară, un reper de empatie: încercarea de a-ţi îneca frustrările în mâncare. 

Elementul sonor, care combină muzica originală cu fragmente de muzică clasică și cu o voce de amfitrioană cu dublă identitate și de maestru păpușar este de o expresivitate aparte, care susține perfect spectacolul. Deși la început vocea se aude rar, prezentând doar numele calupului de momente, pe parcursul spectacolului ea devine din ce în ce mai insistentă, ajungând să influențeze acțiunile de pe scenă. În timpul bătăliei pentru corpul perfect, vocea repetă și suprapune diverse trăsături, creând o cacofonie de big nose, small nose, big boobs, small boobs. Vocea devine aproape opresivă în acest moment, bombardând publicul cu informații în același mod în care femeile sunt bombardate în fiecare zi cu noi trenduri și noi standarde imposibile de frumusețe.

Bad Feminist este un spectacol care te face să râzi, să te minunezi și, pentru majoritatea femeilor, să te recunoști. Recomand spectacolul oricui vrea să vadă măiestrie prin dans și o reprezentare naturală a experienței de a fi femeie în secolul XXI. 

o cronică de Sophia Lazăr

studentă anul II, Teatrologie – Jurnalism teatral, UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti

Află mai multe despre spectacol și când îl poți vedea AICI.

Articolul nu reprezintă în mod necesar poziţia organizatorilor festivalului. Festivalul de Teatru și Film „Șerban Ionescu” nu este responsabil de conţinutul cronicilor din rubrica YOUNG THEATRE REVIEW și nici de opiniile celor care le semnează. Acestea sunt în întregime responsabilitatea studenților din anul II, Teatrologie – Jurnalism teatral, UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti.